Jandarmi, fanfară și familia Ponta: Victor, Daciana și copiii. E semn că s-au deschis de 1 Decembrie porțile guvernului. Clădirea e mai degrabă anostă, cu încăperi rectangulare și lumină rece, fără să aibă mare lucru de spus sau de arătat. Excepție fac scaunele. Poporul curios le dă ocol și câte unui mai înfipt prinde curaj și se așază: „Hai acolo, că acolo stă boieru””. „Stați cât vreți pe scaune, dar o să vedeți să nu sunt prea confortabile”, încearcă Ponta să intre în rolul premierului sfios, pe-o mână cu poporul.
Daniel Constantin are nevoie de prezentare: „E domnul ministru al Agriculturii”
Baia de mulțime e serios încurcată de cablurile tv, dar premierul nu se plânge. Cinci-zece minute, cât arată electoratului sala de ședințe unde se iau deciziile în guvern, zâmbește la camere, strânge mâini, adună petiții pe care le trece din mână în mână fără țintă precisă.
Oamenii se mai plâng de câte un ministru. Dar Ponta are soluții: cedează, până la alegeri, oricărui votant interesat, scaunul ministrului aflat oricum în campanie. „Acolo are scaunul. Vă duceți să stați pe scaunul lui până pe 9”. După, are alte planuri. „Stăm, ce să facem? O săptămână de nebunie mai avem și după aia ne apucăm”.
Cât Victor Ponta, flancat de zâmbetul forțat al lui Radu Stroe, dezbate despre statul pe scaun și statul în general, Daniel Constantin își face stingher loc prin mulțimea pestriță care sufocă sala. „E domnul ministru al Agriculturii”, îl prezintă un consilier, văzând că mulțimea e mai degrabă inertă. „A, da, de la Antenă”, se bucură o doamnă în vârstă de revelația momentului.
Încurcat de situație și de camerele tv care stau cu spatele, ministrul își face loc într-o poză de grup. Ar da și autograf, dar n-are pix. Semnează pe un steag până la urmă. Spre ieșire găsește doi admiratori declarați. „Suntem de la domnu” Piedone, consilieri voluntari”, intră în vorbă soțul și soția, braț la braț. „O să vedeți, câștigăm”, se entuziasmează ministrul. Femeia e însă sceptică. „Dacă nu ne fură iar, domnu” ministru”, se întristează deodată, parcă uitând că nu mai e în opoziție.
Revoluția din fașă: „Trebuie să-l pună premier, că ieșim în stradă”
Pensionarii se strâng ciorchine în jurul lui Ponta. Merg la vot, au mers și-n vară. Dacă trebuie, intră și-n partid. „Cum unde? În PSD o să intru, da. Votăm USL-ul. Trebuie să-l pună premier, că ieșim în stardă, cum am ieșit în ianuarie”, se pune scurt de-o revoluție cu premeditare.
Entuziaști de fel, câțiva pensionari trecuți pe la Palat în vizită și-n vremea lui Năstase, au rămas acum cu o nemulțumire. „Dar biroul lui? De ce nu ne-a arătat și biroul?”, se arată exigentă o doamnă desemnată ad-hoc purtător de cuvânt „în locul lui Zăhărescu ala”. Doar că biroul îi fusese rezervat de 1 Decembrie familiei Ponta. Cât el s-a întreținut cu poporul, Daciana și copiii au testat computerul, a dat din casă premierul pentru cei care țineau aproape turul guvernului de la televizor.
Ca din senin, un tânăr se prezintă ca „reprezentant al studenților”. Pe un ton grav, îi cere lui Ponta să dea liber universităților pe 10 decembrie, ca studenții să poată vota acasă, în colegiile de domiciliu. Receptiv, Ponta se învârte pe lângă Stroe în semn de consultare și decide una-două: se face. „Important e să voteze”, zice premierul și fuge să desfășoare pe fațada guvernului un tricolor cât un teren de tenis venit tocmai de la Târgu Jiu, fix din colegiul în care candidează peste o săptămână.
„Ghișe al PDL” se leapădă de Udrea
Pe teritoriul lui Ponta, nici măcar fanii Elenei Udrea nu mai sunt ce au fost. Un cunoscut admirator al fostului ministru PDL, apărut chiar ca delegat la ultimul Congres al partidului, dă partizanatul pe imparțialitate. „Elena Udrea ar fi trebuit să candideze în Drumul Taberei, cu tot respectul. Sunt dezamăgit”, zice omul, îmbrăcat festiv cu cravată tricoloră și cămașă cu mesaj „471 de parlamentari nu sunt 300”. Cu Traian Băsescu e altceva, „el a făcut și lucruri bune”, crede „Ghișe al PDL”.
De așteptat, poporul nu mai așteaptă nimic în plus. În trecere pe la guvern, un fan Băsescu se mulțumește cu puțin: „Se porcăiesc și e urât. Dar apreciez că Ponta îi zice «dânsul» lui Băsescu și că Băsescu îi zice «dânsul» lui Ponta. Măcar atâta. Că instituțiile trebuie să se respecte între ele.”